Ah, Sfântul Valentin—ziua iubirii, a florilor și a ciocolatei la prețuri exorbitante. Ziua în care lumea se îmbracă în roz și roșu, cuplurile își fac declarații de dragoste siropoase, iar cei singuri fie celebrează libertatea, fie își îneacă amarul în vin și Netflix. Dar dacă ți-aș spune că această sărbătoare dulce are rădăcini într-unul dintre cele mai nebunești și dezlănțuite festivaluri ale Romei antice?

Să facem un salt în timp, către Lupercalia, o sărbătoare care nu avea nimic romantic în sensul modern al cuvântului. Dimpotrivă, era un amestec de ritualuri de fertilitate, purificare și dezmăț pe cinste, unde bărbați pe jumătate goi alergau prin oraș lovind femeile cu fâșii din piele de capră proaspăt sacrificată.

Da, ai citit bine.

De la lupi la povești de dragoste
Lupercalia era sărbătorită în fiecare an pe 15 februarie în onoarea lui Lupercus, un zeu asociat cu fertilitatea, natura sălbatică și (probabil) protecția împotriva lupilor. De asemenea, era legată de legendara lupoaică ce i-a alăptat pe Romulus și Remus, fondatorii Romei. Festivalul era un amestec de fervoare religioasă arhaică și acea exuberanță romană care îmbina sacrul cu profanul într-un mod fascinant.

Iată cum se desfășura: ceremonia începea într-o peșteră—Lupercal—la poalele Palatinului, unde preoții numiți Luperci sacrificau capre și un câine (simboluri ale virilității și purificării). Apoi, într-o scenă demnă de un film istoric interzis minorilor, tinerii se ungeau cu sângele sacrificiilor, se îmbrăcau în piei de capră (sau, în unele cazuri, renunțau complet la haine) și alergau prin străzi lovind femeile cu fâșii de piele.

Iar femeile? Departe de a fugi țipând, se aliniau pentru a fi biciuite! Se credea că atingerea acelor fâșii sacre (februa, de unde vine și numele lunii februarie) le sporea fertilitatea și le ajuta la naștere. Evident, romanii aveau propria lor versiune de matchmaking.

Biserica: „Gata cu scandalurile!”
Acum, imaginează-ți reacția Bisericii creștine timpurii când a dat peste acest spectacol. Lupercalia era exact opusul valorilor creștine: păgână, haotică și mult prea senzuală. Era doar o chestiune de timp până când cineva avea să spună „Ajunge!”.

Și acel cineva a fost Papa Gelasius I, care, la sfârșitul secolului al V-lea d.Hr., a decis că trebuie să intervină. A condamnat festivalul ca fiind necreștin și l-a înlocuit cu o celebrare mai „cuminte”: o zi dedicată Sfântului Valentin, un episcop care (potrivit legendei) ar fi oficiat căsătorii în secret pentru cuplurile creștine persecutate de romani. Lupercalia a fost oficial interzisă, iar 14 februarie a devenit ziua iubirii—nu cea instinctivă și pasională din vechea sărbătoare, ci o versiune mai spirituală, poetică și sentimentală.

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor Bisericii, ideea de a celebra dragostea în februarie nu a dispărut niciodată complet. În timp, poeții medievali, în special Geoffrey Chaucer, au contribuit la transformarea Sfântului Valentin într-o sărbătoare a iubirii cavalerești și romantice, care, secole mai târziu, avea să devină un fenomen comercial global.

Lupercalia, Sfântul Valentin și ecourile lumii păgâne
Povestea Sfântului Valentin nu este un caz izolat. Multe dintre sărbătorile noastre—Crăciunul, Paștele, Halloween-ul—își au rădăcinile în lumea mediteraneană antică. Inițial, erau festivaluri păgâne care marcau ritmurile naturii, fertilității, recoltelor și ciclurile divine ale vieții și morții.

Lupercalia, în special, ne amintește că dragostea—fie că se exprimă prin poezii, cine romantice la lumina lumânărilor sau bărbați pe jumătate goi alergând pe străzi cu piei de capră—este o preocupare esențială a umanității. Biserica a încercat să o rafineze, societatea să o organizeze, iar Hallmark să o transforme într-o industrie de miliarde. Dar, în esență, ideea rămâne aceeași: iubirea, în toate formele ei, merită să fie sărbătorită.

Așadar, fie că oferi trandafiri și ciocolată, ignori complet această zi sau te gândești serios să reînvii tradiția biciuirii cu piei de capră (te rog, nu o face! :-), amintește-ți că actuala Zi a Îndrăgostiților nu este decât o versiune mai acceptabilă a uneia dintre cele mai excentrice festivități din istorie.

Felix Lupercalia tuturor!