Dragostea a fost întotdeauna subiectul preferat de discuție pentru artiști, filosofi, scriitori, editorialiști, psihologi, jurnaliști samd și ca în cazul tuturor subiectelor despre care se vorbește mult – poate chiar prea mult… – este dificil să se dea o definiție care să mulțumească pe toată lumea. Nu este o coincidență faptul că pentru grecii antici, iubirea nu era un concept unic și, de fapt, foloseau cuvinte diferite pentru a descrie diferitele dimensiuni ale iubirii. Doi dintre cei mai importanți termeni erau agape (ἀγάπη) și eros (ἔρως), fiecare reprezentând o față diferită a afecțiunii umane. Aceste cuvinte nu numai că descriu tipuri distincte de iubire, dar ne ajută și să înțelegem cum concepeau grecii relațiile, afecțiunea și dorința.

Eros: dragostea ca pasiune și dorință
Eros este poate cea mai vie și mai emoțională formă de iubire, fiind strâns legată de atracția fizică și dorință. Este rădăcina cuvântului „erotic”, iar grecii personificau acest tip de iubire în zeul Eros, o figură adesea asociată cu Cupidon în mitologia romană. Eros era de obicei descris ca un tânăr zeu înaripat, care trăgea săgeți în inimile zeilor și ale muritorilor, provocând sentimente de dorință intensă și incontrolabilă.

Pentru greci, eros nu însemna doar plăcere fizică, ci era tipul de atracție care copleșea, ducând oamenii la nebunie sau extaz. Platon, în celebrul său dialog, Banchetul, explorează în profunzime natura eros-ului. Într-o secțiune, Socrate discută ideea că eros-ul poate fi mai mult decât o atracție fizică, sugerând că acesta poate evolua într-o formă superioară de iubire, conducând oamenii spre căutarea adevărului și a frumuseții, și nu doar a plăcerii corporale. Aceasta este ceea ce mai târziu filozofii au numit „iubirea platonica”, în care pasiunea este transformată în admirația pentru frumusețea și virtutea care depășește sfera fizică.

Totuși, în viața de zi cu zi, eros era înțeles în principal ca forța atracției, adesea legată de iubirea romantică sau sexuală. Era văzut ca o emoție puternică, dar uneori periculoasă, deoarece putea întuneca judecata sau duce la comportamente iraționale.

Agape: dragostea ca grijă și devotament
În contrast cu eros, agape este un tip de iubire mai altruistă și de durată. Reprezintă un afecțiune profundă, o grijă și o preocupare pentru o altă persoană, adesea fără a aștepta nimic în schimb. Agape este mai puțin despre dorința personală și mai mult despre dăruirea necondiționată și devotament. În literatura greacă pre-creștină, agape era adesea folosit pentru a descrie iubirea dintre prieteni, membri ai familiei sau chiar iubirea unui conducător pentru supușii săi.

De exemplu, iubirea unui părinte pentru copilul său ar fi descrisă ca agape — o legătură care nu este alimentată de pasiune, ci de un simț de responsabilitate, îngrijire și protecție. În mod similar, iubirea dintre prieteni de lungă durată ar putea fi considerată agape, deoarece se bazează pe loialitate, încredere și sprijin reciproc.

În unele cazuri, agape a fost folosit și pentru a descrie iubirea pentru țară sau un profund simț al datoriei față de o cauză. Reprezenta o formă de iubire mai universală, care putea fi extinsă către întreaga umanitate, dincolo de relațiile individuale.

Eros și Agape: un contrast al iubirilor
În timp ce eros se concentrează adesea pe împlinirea și satisfacția personală, agape se orientează spre ceilalți, punând accent pe nevoile și bunăstarea lor. Această distincție este deosebit de importantă pentru a înțelege modul în care grecii antici vedeau iubirea în diversele sale forme.

De exemplu, iubirea dintre Ahile și Patrocle în Iliada lui Homer este un subiect de dezbatere între savanți, care discută dacă era bazată pe eros sau agape. Deși există o apropiere de necontestat și poate chiar o atracție între cei doi, legătura lor este adesea interpretată ca fiind una de agape — o prietenie profundă și loială. Durerea lui Ahile pentru pierderea lui Patrocle nu este condusă de pasiune, ci de iubirea de neînlocuit pentru un camarad, un frate de arme.

În mod similar, în tragediile lui Sofocle, iubirea familială este adesea reprezentată ca agape, în special în piese precum Antigona, unde devotamentul eroinei față de fratele ei se bazează pe datorie și loialitate familială, mai degrabă decât pe dorință personală.

Agape în tradiția creștină
Este important de remarcat că, deși agape își are rădăcinile în cultura greacă, termenul a căpătat un sens semnificativ diferit odată cu apariția creștinismului. Primii gânditori creștini, în special în Noul Testament, au adoptat agape pentru a descrie iubirea necondiționată a lui Dumnezeu pentru omenire. Acest concept de iubire era bazat pe sacrificiul de sine și grație, ceva care putea fi extins chiar și la dușmani. De exemplu, în Evanghelia după Ioan, „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea” (Ioan 3:16): cuvântul folosit pentru iubire este agape.

Această interpretare creștină a agape a adăugat o nouă dimensiune profundă termenului, subliniind responsabilitatea morală și etică a iubirii: a dărui fără a aștepta nimic în schimb.

Coexistența Eros-ului și Agape-ului
În gândirea greacă antică, eros și agape nu erau neapărat în opoziție, ci reflectau straturi diferite ale experienței umane. Eros era pasional, copleșitor și adesea temporar, în timp ce agape era constant, de încredere și de lungă durată.

Pentru greci, o viață bine echilibrată ar putea include ambele forme de iubire: eros pentru a inspira pasiune și creativitate, și agape pentru a susține relații durabile și legături comunitare. Filozoful Aristotel a introdus, de asemenea, un alt tip de iubire, philia, care descria prietenia — un tip de iubire care poate echilibra pasiunea eros-ului și stabilitatea agape-ului.

În concluzie, în lumea antică, eros și agape ofereau două viziuni distincte, dar complementare, asupra iubirii. Eros era scânteia care aprindea dorința și pasiunea, în timp ce agape era flacăra durabilă a grijii, devotamentului și loialității. Aceste două fațete ale iubirii — una arzătoare, cealaltă constantă — continuă să influențeze modul nostru de a gândi despre relații astăzi, amintindu-ne că iubirea, în toate formele sale, este o experiență complexă și multifațetată.